ultimul salveaza turma

fara compromisuri paharele isi fac datoria.m-am intors in timp la zilele cu soare.n-am idei,n-am sperante,n-am planuri de viitor si mai ales nu am iubita care sa ma futa la cap cu fel si fel de idei stupide.imi dau jos tricoul si cred ca am atins apogeul.am 8 ani si lumea face ce spun eu.imi zambesc in cel mai tulbure lac si stiu ca viitorul nu ma poate trada.sunt lucruri care iti apartin doar dc existi.traiesc.
Iesit din comun de cuminte invat sa profit.oamenii sunt slabi si se blocheaza in explicatii.realizez asta la timp.totul este o pacaleala ieftina din care cel mai mincinos supravietuieste.deschid ochii si vad ceea ce atata timp am crezut ca nu exista.minciuna.somnul creeaza vise.visul te omoara dc vezi lumea in rozul mediocrilor.
Comunic cu mine.Un eu al dreacu de al dreacu.nu ma mai suport si am impresia ca ma impiedic de mine la fiecare colt de fraza.nu-mi mai convine nimic pentru ca nimic nu e facut sa dureze.vreau sa durez.ne vrem nemuritori.scrijelim copaci si banci si garduri doar sa nu murim.Iar daca murim ingrijim doar flori.atat.

Isi mangaia fata uscata cu palmele sale mari si reci.parul ii pica pe ochi in cascade.de departe parea un colos de otel.Infipt in jocul gandurilor parea un bufon din curtea unui rege demult uitat.zambea la propriile ganduri.zambea la primavara.zambea din orice ca si cum ar fi detinatorul unui mare secret si tot ce se intampla in juru-i nu ar avea importanta.descoperise "nimicul".

Dragostea e ca laptele.e dulce si calda la inceput si iti hraneste toate visele si sperantele extrem de ciudate uneori,in functie de individ.apoi incepe sa se prinda...se acreste.uneori se transforma in ceva solid cum ar fi branza...dar de cele mai multe ori se strica si porcii ajung sa se hraneasca cu laptele care la inceput alapta fluturii din stomac.Asta e....si fluturii mai mor cateodata,de obicei cand dezamagirea se ridica spre cer cu lungi aripi de otel.Motoarele sunt vise sfaramate.Lacrimile umplu rezervoarele candva pline cu sperante.Se trece pe pilot automat si totul devine simplu dar de neacceptat.Iti iei parasuta si te catapultezi in gol  fara vreun punct de reper...e o chestiune de timp.in curand o sa fi iar cu picioarele pe pamant.nici nu stiam ca gandesc asa pana acum.sunt atat de putine lucruri pe care le stiu despre mn...
  am nevoie de o tastatura.sa scriu vieti cu ea.sa le formez din degete,litera cu litera,cuvant cu cuvant,fraza cu fraza...sa fiu un zeu al scenariilor.sa-i scriu fiecarui om o soarta,un roman pe care sa-l citesc doar eu in zilele plictisitoare...ma intreb cum ar fi finalul lor scris de mine.ma cutremura gandul sfarsitului.
Politehnica m-a tampit

despre viziune sau cum sa faci ciorba de gaina

daca sunt aici inseamna ca maine am fiabilitate.lucrare.dc am fiabilitate inseamna ca nu am invatat.dc nu am invatat....nu inseamna nimic,eu stiu ca pot si e suficient sa-mi hranesc gandirea sumar imbracata in perioada asta de sfarsit.Eu incerc sa o acoper cu cunostinte si haine largi de tocilari...ea,in nesimtirea ei si pt ca asa am obisnuit-o vrea sa mearga cat mai dezbracata,cat mai goala.....mandra de formele ei apetisante.Formele....trebuie sa fi prost sa le refuzi...sau sa ai o alta viziune asupra lucrurilor bune.
Drama nu exista nicaieri in fapt...creierul nostru prea sensibil acceseaza etajul"drama".Am cunoscut oameni care nu vor sa dramatizeze,nu plang,nu se plang,nu stau tristi mai mult de 1 saptamana...ce dreacu or fi manacand astia  la masa de se pot controla atat de bn?ca de suferit..sufera.o vezi in ochii si pe zambetul lor rece si mat.
10 shoturi asteapta dezbracate de orice inhibitie pe masa cu lamai, anticipand parca amaraciunea zilei de maine..ma uit ratacit cu privirea pe geam la o ciocanitoare aiuritica.face acelasi lucru mereu,in acelasi loc cu aceeasi frecventa a batailor ;exagerat de enervanta.are o singura grija:sa-si hraneasca puii.Imi caut zaharul..dar borcanaul,altadata plin ,imi sopteste ca dimineata asta nu  o sa fie dulce....poate dulceata ma scapa de amaraciune.prea tarziu.un ranjet de capsuna afurisita imi strica planurile.e gol ca sufletul meu la rasarit.O furculita topaie pe masa intr-un dans dracesc in timp ce dintii stralucitori imi sfarama toate pixurile furate din campaniile electorale lasand o ploaie de schije in urma lor.Schije!stiam o poveste despre ele...dar acum nu mai conteaza;e tarziu si bombe de hartie imi explodeaza in fata.sunt lovit cu sute de cuvinte si litere pe care nu le inteleg.nu pot sa le pun cap la cap.mi se deschid rani din care imi curge cerneala si pentru o clipa realizez ce inseamna sa fi patat cu pete care nu se sterg.Natura moarta a facut pact sa-mi strice visul.Frigiderul atat de gol si de rece in interior imi zambeste cu caldura.Sunt atat de putini oameni care pot zambii cu caldura ..si de cele mai multe ori am senzatia ca cel mai sincer zambet vine din partea unora goi si reci..
Pe vizor imi vad viitorul.Merge agale,la fel ca mine in zilele calde. ingandurat ca si cum l-ar interesa la randu-i propriul viitor.ma saluta politicos si dispare.e prezent acum.Pe retina gandurilor mi se focalizeaza o imagine...o vad cu"purici" la fel cum postul national de tv se vedea cu multi ani in urma...imi plimb antenele simturilor pentru a putea intelege zambetul din imagine dar pierd semnalul si zambetul e manacat de "purici".s-a incheiat programul

Oda lui Codobelu'

Stai linistit...simplul fapt ca am amintit aici de tine trebuie sa-ti fie ca un imn.E suficient...nu stiam ce titlu sa-i dau.
Putem sa gasim 1000 de cuvinte doar sa nu facem un lucru dar nu putem gasi nici macar o solutie spre a-l rezolva uneori.Momentan un idiot cu pseudonimul Codobelu' e cu muzica in blana desi e o ora tarzie...nimeni nu reactioneaza desi sunt convins ca numerose perechi de ochi stau atintite pe tavanele din camerele intunecate,alaturate camerei lui.Dar nu reactioneaza.S-au obisnuit cu stilul asta de viata...treptat,treptat s-a impus el, nu prin forta,nu prin tehnici de supravietuire sau cine stie prin ce metode de manipulare invatate de la cine stie ce profesori de fizica,oameni de stiinta sau mari politicieni.I-a obisnuit cu raul,iar ei s-au adaptat la asta ca la o normalitate.
Asa se intampla lucrurile cam peste tot in fapt.Puterea obisnuintei ne face sa traim in mizerie,sa gandim  in functie de gradul obisnuintei in care suntem crescuti,uneori spunem ca iubim doar datorita obisnuintei de a fi cu cineva.E complicat sa definesti obisnuinta dar uneori e periculos sa-i cazi prada si sa lasi lucrurile sa devina obisnuinta inchizandu-ti orizonturile.Imi da senzatia ca e prima treapta ce te poate conduce la plafonare.Nu pot spune ca nu am obisnuinte sau ca nu sunt constient de ele...dar de un lucru sunt sigur:nu vreau sa stau din obisnuinta langa un om ,mai bn as prefera sa joc sotronul....Oare Osama cand era mic ce juca?Am observat ca nu mai e..sau mai bn zis se spune de unii mai smecheri si mai puternici ca nu mai e.N-o mai fi...poate nici nu-l mai intereseaza sa fie Osama...poate e si el vreun Obama prin vreun satuc pe undeva.Ar avea vreo relvanta impuscarea si chiar filmarea unui terorist pe spatele caruia s-au facut miliarde de dolari in industria armamentului,petrolului si constructiilor?Poate ca nu deoarece vanatoarea aduce vanat...dar poate ca da,dc vanatorul vrea sa-si consolideze puterea astfel incat sa aiba sustinere la vanat balauri si pe viitor...un lucru e cert...americanii erau fericiti,nici nu vreau sa ma gandesc cine e presedintele lor preferat in sondaje acum.
  Si dupa 60 de ani le-au publicat si arhivele cu extraterestrii disecati doar pentru a le potoli foamea de cunoastere...atatea vesti bune pt poporul american in ultimele 2 luni incat ma face sa cred ca urmeaza sau se pregateste vreo invazie in alta tara insorita si stearpa la suprafata dar cu atatea miliarde negre in interior...

swudcucreds

Roua diminetii nu-i mai scalda simturile lancezite de atat asteptare....satul de incertitudine si rutinat de iluzii,creierul sau inceta sa mai comunice cu trupul ,dand astfel impresia unei nebunii duale.Omul nu mai exista decat carnal....nebunia prinsese viata si se conducea dupa propriile reguli si principii.Ea se ferea de om si se temea de el iar el,omul, se temea de ea si incerca sa o stapaneasca in in cele cateva ore de somn dureros si plin de lungi momente de luciditate nocturna...trupul i se zvorcolea in cearsafurile purpurii ca intr-o balta de sange inchegat, in timp ce nebunia isi incepea ziua cu acelasi mic dejun banal:Teama.Ii placea sa-si inceapa ziua cu asta.O teama buna putea sa o tina conectata ore bune la viata...pranzul il gatea Depresia, imbracata zi de zi cu acelasi sort negru si spalacit pe care nu se gasea niciun punct de reper,niciun sprijin real sau macar vreo pata care sa abata atentia de la Nimic.Nimicul il speria si il facea sa ia cina de cateva ori pe saptamana cu marile sale Regrete...Adunate toate in jurul unei mese rotunde de nuc frumos lustruite,Regretele isi exprimau punctele de vedere asupara situatiei actuale a marionetei cu suflet de mort, schimonosindu-se de durere la auzul oricarei idei ce le-ar fi putut intarzia sau bloca nasterea.Dar era tarziu.Orologiul din inima pietei altadata plina de oameni cu fete senine nu mai batea.Pesemne ca rugina ii blocase mecanismul de functionare...prin piata oamenii erau mai putini iar zambetul le era searbad si rece...inima ce insufletea altadata piata murise.Nebunia se pregatea sa atipeasca cu bucuria reusitei in gand....omul abia se trezea,era randul lui sa spere...