Dragostea e ca laptele.e dulce si calda la inceput si iti hraneste toate visele si sperantele extrem de ciudate uneori,in functie de individ.apoi incepe sa se prinda...se acreste.uneori se transforma in ceva solid cum ar fi branza...dar de cele mai multe ori se strica si porcii ajung sa se hraneasca cu laptele care la inceput alapta fluturii din stomac.Asta e....si fluturii mai mor cateodata,de obicei cand dezamagirea se ridica spre cer cu lungi aripi de otel.Motoarele sunt vise sfaramate.Lacrimile umplu rezervoarele candva pline cu sperante.Se trece pe pilot automat si totul devine simplu dar de neacceptat.Iti iei parasuta si te catapultezi in gol  fara vreun punct de reper...e o chestiune de timp.in curand o sa fi iar cu picioarele pe pamant.nici nu stiam ca gandesc asa pana acum.sunt atat de putine lucruri pe care le stiu despre mn...
  am nevoie de o tastatura.sa scriu vieti cu ea.sa le formez din degete,litera cu litera,cuvant cu cuvant,fraza cu fraza...sa fiu un zeu al scenariilor.sa-i scriu fiecarui om o soarta,un roman pe care sa-l citesc doar eu in zilele plictisitoare...ma intreb cum ar fi finalul lor scris de mine.ma cutremura gandul sfarsitului.
Politehnica m-a tampit