printre masti de sticla

Intinse mana spre vitrina simpla din pvc si geam uitata multi ani in magazine,ca un fel de martor al comunismului si in ochi ii aparu o sclipire de satisfactie la reflectia unei cutii de guma Turbo pe retina....era seria noua.Avea toata colectia si se simtea cel mai norocos pusti.Avea sa primeasca noi oferte pt surprizele ce faceau din guma aia ieftina cel mai dorit lucru de un copil cand intra intr-un magazin la inceputul anilor '90.Gustul plin de E-uri care se termina in 2 minute iti lasa in gura doar o bucata plasticata care iti provoca febra la mandibula in incercarea de a o mesteca...apoi vroiai sa faci baloane care de obicei ti se lipeau pe fata si acolo ramaneau toata ziua sau pana cand cineva observa ca esti cam murdar si ca de guma lipicioasa de pe fata se indragostisera si cateva fire de praf ce te transformau intr-un mic miner...
Apoi erau mentosanele...nici acum nu pot sa le definesc prea bn,niste pastile cu gust de menta intr-un ambalaj ieftin care se gaseau peste tot si cu care majoritatea parintilor inchideau gura copiilor hiperactivi:))...urma inghetata de cacao sau vanilie la cornet sau in pahar de plastic dar intotdeauna cu o forma turtita si un gust dubios de placut...sau poate doar mi se parea din cauza ca nu era pe toate strazile...mai rarut e mai dragut se pare:))
Urmeaza eugenia,cel mai ieftin aliment nu neaparat cea mai ieftina femeie,ciocolata cu rom al carei gust acrisor te punea cateva clipe la incercare daca nu erai amator de senzatii tari...cea de azi e updatata din cate am gustat:)).Cele mai frumoase amintiri sunt legate uneori de cele mai banale lucruri care pot exista.Oare isi mai aminteste cineva pungile uriase in comparatie cu cele de azi de pufarine...pe care le goleam imediat ducand cate un pumn intreg la gura mai ales cand nu eram singuri la bogata masa?...cred ca era si putin egoism in chestia asta dar gustul lor te lasau mereu flamand.Atunci chiar nu intelegeam de ce nu ma satur niciodata cand mancam pufarine...acum banuiesc de ce:))
Cam aiurea pentru unii..un zambet pentru altii

semafor de daltonisti

I-am mancat cozonacul colegului. mi-a dat o felie si nu m-am mai putut opri;era prea bun sa nu incerc si a doua oara...pana l-am terminat.Sarut mana mama lui Cristi!
Cam asta e problema de fapt la toti,ni se da un deget dar cu greu ne multumim cu o mana poate doua iar daca se poate si individul nu are nimic de obiectat intr-un mod violent il luam si pe el/ea acasa si ii punem cuier de haine si le amintim din cand in cand ,mai ales cand se cocoseaza de atata povara ca sunt speciali pentru noi.Si cum toti suntem sensibili la cuvinte frumoase iar etica ne spune ca nu putem riposta intr-un mod urat si de prost gust mai stam o vreme de vorba cu floarea de pe hol poate o si polenizam daca tot suntem transformati in plante.exagerez acum,nu as folosii drept cuier decat vrajitoare si caracatite.
Dar vorbeam de plante,acele chestii verzi care o ard aiurea pe camp,prin parcuri si la fiecare pas fara a trezii vreo banuiala in mintea noastra socata de realitatea sociala in care ne desfasuram "fotosinteza"....da, e cam acelasi lucru ca la plante numai ca ele stau,nu alearga;dau oxigen nu dioxid de carbon si alte resturi;nu fac mofturi la mancare;nu vorbesc cu gura plina; foarte rar vor sa para la masa sau prin padure ceea ce nu sunt,etc.Cred ca iubesc plantele!nu oamenii plante,doar plantele.
Pacat ca lucrurile pe care le iubesti dispar din viata ta la un moment dat.Cred ca sunt perceput ca un mic demagog intr-o campanie a plantelor.S-ar putea sa regret mai tarziu ca nu am fost mai transant.dar inca pot:P
Vorbeam cu o persoana draga mie astazi despre subiectivisme,sentimente(nu din alea cu inimioare),carcater si trasformarea acestuia in ce le-ar face placere altora sa vada la tine dar care te-ar face mai sec si mai gol,mai lipsit de acel "EU"al fiecarua---probabil cine o sa citeasca asta,daca o sa o citeasca cineva vreodata o sa se gandeasca la ce discutii importante port eu pe messenger:)),stati linistiti ca toti aveti discutii de genul(asta ca sa nu pot fi acuzat de ceva urat:P)---care mi-a si sugerat sa mai pierd cate putin timp pe blog chiar daca recunosc ca imi pierdusem pofta de a critica sau a spune niste lucruri pe care le vad multi dar carora nu le pasa sau nu au niciun castig daca o fac...Si ma gandeam la niste cuvinte gen:sunteti tineri,viitorul va apartine,voi puteti schimba ceva,bla bla.Cu siguranta nu schimbi nimic daca spui da cand e nu,nici cand ti se spune cu ce sa te incalti ,nici cu cine sa iesi la suc...lucrurile astea ne deranjeaza,mereu au facut-o.Oare lucrurile mult mai grave ca un atac cu oua asupra unei batrane,un dezastru nuclear tinut sub tacere, invazia unei tari subdezvoltate cu alimente expirate sa spunem,o campanie frauduloasa,un somn pe bani publici,etc...oare de ce nu ne deranjeaza asa tare?doar pt ca nu au un impact in timp real si direct asupra noastra?mai mult ca sigur.Nu cred ca e nevoie sa sarim cu furci si topoare sau secere si ciocane la gatul cuiva,dar poate ar fi cazul sa avem curajul sa spunem ce gandim.e un pas,si la dreacu daca inteleg de ce e asa greu.astept o recomandare pentru o carte buna de psihologie apropo:))
Am observat ca toamna e misto,daca nu te intereseza sa vezi frunzele in copaci ci pe jos si daca nu cauti vreun echilibru anume sau vreo formula matematica plictisitoare numarand crengile copacilor sau a zilelor ploioase ce te duc cu gandul la o poveste din copilarie cand nu aveai preferinte si ploaia era la fel de buna ca si soarele--si cred ca radeam in indiferenta aia,era bine.E ceva ce atrage in toata tristetea asta sau poate sunt nebun sau melancolic ca Eminescu si poate o sa scriu o poezie si o sa fie premiata post mortem si de acolo din mormant o sa-mi intorc oasele in fiecare seara de pe o parte pe alta de bucurie ca am lasat ceva in urma...din fericire pentru tinerii invatacei eu doar fabulez iar ei pot sa invete istoria McDonalds si Jolie fara sa existe pericolul contaminarii cu stiinta.Sau poate am innebunit de porcina...am citit undeva ca e cam normala porcina asta cam de un secol aproape.A fost si in primul razboi mondial,si in '76 la americani...un singur caz ce-i drept dar care a dus la o campanie publicitara cu multe zerouri si la cresterea productivitatii firmelor de medicamente.Cu siguranta exista,cu siguranta nu e gluma...si cu siguranta creeaza panica.Si de ce?pentru ca probabil asta se si vrea.Nu e normal sa te numesti ministru al sanatatii sau ce dreacu acolit pe langa acesta si sa vii in fata unei tari sa spui ca AH1N1 va face minim 20 000 de morti in Romania.Stiam ca in situatii de criza sau in cazul unui pericol de genu nu se transmit informatii care sa panicheze,asta fiind ultimul lucru pe lista.Se informeaza,se spun masurile,se anunta un plan pe termen lung(nu e si cazul nostru desigur) si se trece la masuri nu la festivitati de imagine cu presa.Si mai inteleg un lucru cand afirmi asa ceva:ori esti un bun matematician(ceea ce nu e cazul pt ca dupa cateva zile s-a spus ca nr minim va fi de 6000 de morti-poate in incercarea de a redresa tampenia),ori esti un Nostradamus al zilelor noastre ceea ce nu e cazul pt ca daca erai asta ai fi avut deja firma La Ghicitoarea,ori esti un prost dar aici te tradeaza nonsalanta si siguranta cu care lansezi zvonuri televizate.Cred ca toata familia ta s-a bucurat cand te-au vazut pe sticla spunand ca e posibil sa moara de gripa porcina....sau pur si simplu esti adeptul:o mica exagerare de ordinul zecilor de mii o sa aduca bani frumosi in contul companiilor farmaceutice prestatoare de servicii la cererea statului...si e si un adevar....undeva