Cazut la pamant era umbra...un mort viu doar prin prisma ideilor ce ii inmugureau in capu-i insangerat si plin de lovituri.Zacea de cateva ore in propriul sange amestecat cu o calda ploaie de vara...curgea si se spala,transformand ploaia intr-un dusman care venise sa curete si ultima sa dovada de existenta.Nu mai ramanea nimic in urma.Isi simtea sfarsitul si zambea ironic la gandul propriei morti...ideea baltoacei de sange amestecata cu apa si noroi nu-l faceau mandru nici acum..pana si imperfectiunea propriei morti il enerva si il scotea din sarite...si-ar fi vandut sufletul sa nu moara asa;era tot ce-i mai ramasese pt putin timp...dar sufletul sau nu mai valora nimic acum cand ghearele neputintei si durerii ii sfasiau fiecare bucatica de carne insangerata.
Un oftat adanc se lasa purtat prin vazduh catre un zeu al miracolelor....nu crezuse niciodata in minuni,ii dadeau impresia ca statea la mana destinului iar el nu era un fatalist care sa stea la coada transformarilor imaginatiei. Acum nu avea de ales,astepta o minune iar gandul ei ii incingea si ultima bucatica de creier functionala...corpul sau era corpul unui spasmatic pierdut prin tenebrele prezentului...dar mintea o avea in trecut,la prima sa imagine...prima amintirie ,la prima sa reactie....la inceput.Isi simti capul sfasiat de un planset cunoscut iar imaginea copilului dolofan si intotdeauna murdar de activitati importante ii aparu ca un tablou in fata ochilor umeziti de durere;in coltu gurii ii aparu un zambet plin de satisfactie cand tabloul se transforma in sceneta,cand copilul dolofan se transforma intru-n stirb cu frizura bretonata gata oricand sa atace cu puterile sale de vrajitor...un raset si ar fi fost de ajuns sa poata inchide lumea in propriul glob de sticla.
Intunericul se lasase mai repede decat se asteptase peste urma de om ce mai ramasese din el si pentru prima data gandul serii si al intunericului il nelinisteau si agitau ca pe un copil lasat singur in casa dupa trecerea crepusculului...copacii parca isi sopteau ceva in adierea vantului,ceva de rau augur pt el.Nu intelegea nimic din fosnetul frunzelor si o multime de ochi erau atintiti asupra sa...incepu sa tremure si carnea incepu sa-l usture si sa se stranga pe el asemeni unui fruct tinut prea mult timp in soare.Dintr-o data se simtii mort.Incepea filmul...iar el nu gasea telecomanda,avea nevoie de ea sa poata controla volumul si culoarea...ii se parea ca nu avea culoare,vroia mai multa culoare...
