Ma intreb de ce apreciem o persoana , un lucru sau chiar o traire abia cand e prea tarziu sa mai putem spune ceva frumos sau cand nimeni nu mai vrea sa ne asculte.Probabil din orgoliu,invidie ,dezinteres...sau alte lucruri si sentimente ce in mod normal nu ar trebui sa ne intunece judecata dar care de cele mai multe ori reusesc cu usurinta sa o faca.Bine,aici e vorba de caracaterul si aprecierea muncii unei persoane...nu laudam si ne facem lipiciosi si interesati doar ca nu avem noi ce face si trebuie sa ne semnalizam existenta cumva.
Cautam ceva de apreciat si cu mesaj...ce e drept e un mesaj mai vechi dar care imi place mult:Cuvantul dor este un cuvant specific noua,romanilor...cand ni se face dor e de rau si nimeni nu se mai intelege cu noi orice ar zice.Si ni se face dor incepand cu iubita/ul noastra sau a altuia si terminam cu padurea copilariei,parcarea blocului,parcul sau barajul de apa....acum fiecare dupa posibilitatile din copilarie.Si ma gandeam de ce ne inabusim uneori acest dor ca si cum am avea ceva de pierdut...pai daca imi e dor e clar ca acel ceva sau acel cineva nu e langa mine.ce as putea pierde mai mult de atat?Dar probabil noi interpretam ca niste asi ce suntem in toate si in nimic si ne ducem cu gandul departe si amestecam sentimentele si facem o mare varza si ne gandim ca mai bn stam noi cuminti in banca noastra ca e frumoasa si curata si nu ne doare capul.Deh...nu e nici rau dar nu e nici bine.De fapt e rau,m-am hotarat.nu o sa-ti fie la infinit dor de ceva sau cineva.Si cautand sa-mi fie si mie dor de ceva din cineva mi-am amintit de :
si de:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu